Cine a descoperit teorema lui Pitagora, de fapt. Când s-a întâmplat, descoperirea fascinantă a cercetătorilor
În mod normal, nu există om care să fi trecut prin școală și să nu fi auzit de teorema lui Pitagora. În funcție de cât de apropiată îți era matematica și geometria, acest lucru îți păreau un coșmar de invățat sau, dimpotrivă, o plăcere. Dar cercetătorii au descoperit un lucru fascinant: faimoasa teoremă se pare că ar fi fost deja descoperită cu mult înainte ca Pitagora să se nască.
A cui este teorema lui Pitagora, de fapt
Cu toții am auzit de teorema lui Pitagora, chiar dacă nu mai știm exact ce înseamnă ea. Pe scurt, ea afirmă că în orice triunghi dreptunghic, suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei.
Pusă într-o formulă teorema arată astfel: a2 + b2 = c2, unde c reprezintă lungimea ipotenuzei, iar a și b lungimile celorlalte două laturi ale triunghiului.
Teorema poartă numele unuia dintre cei mai importanți filosofi și matematicieni ai Greciei antice, Pitagora, care a trăit aproximativ între anii 570 – 497 î.Hr. Dar, deși meritele lui în dezvoltarea științelor matematice sunt incontestabile, cercetătorii spun că, de fapt, este asociat în mod greșit fix cu teorema ce-i poartă numele.
De fapt, arheologii au descoperit o tăbliță de lut babiloniană – clasificată ca IM 67118 – ce folosește teorema lui Pitagora pentru a afla lungimea unei diagonale din interiorul unui dreptunghi.
Tăblița babiloniană unde se folosește teorema lui Pitagora cu peste un mileniu înainte de nașterea acestuia
Ce știau matematicienii din Babilon
Tăblița, ce a fost folosită, cel mai probabil, pentru predarea matematicii și geometriei, datează tocmai din anul 1770 î. Hr, cu peste un mileniu înainte de nașterea lui Pitagora.
O altă tăbliță ce datează aproximativ din perioada 1800 – 1600 î.Hr conține un pătrat cu triunghiuri etichetate în interiorul său.
Citește și: Descoperirea care îți arată că babilonienii erau neașteptat de buni la matematică
Transformarea sistemului de numărare folosit în anticul Imperiu Babilonian în cel modern a arătat că matematicienii acelor vremuri erau perfect conștienți de adevărul cuprins în ceea ce, ulterior, s-a numit teorema lui Pitagora, precum și de alte concepte matematice avansate.
„Concluzia este fără echivoc: babilonienii cunoașteau relația dintre lungimea diagonalei unui pătrat și laturile lui”, a scris matematicianul Bruce Ratner într-un articol pe această temă.
„Acest lucru dovedește că ei erau familiari cu ceea ce numim teorema lui Pitagora sau, cel puțin cu cazul special al diagonalei unui pătrat, cu peste o mie de ani înainte de timpurile în care marele înțelept grec a trăit”, a adăugat acesta.
De ce teorema lui Pitagora a fost numită așa
Totuși, de ce respectiva teoremă i-a fost atribuită lui Pitagora, mai ales că nicio scriere originală de-ale lui n-a supraviețuit până la noi?
Tot ce știm despre el provine din însemnările și mărturiile altora, mai ales ale pitagoreicilor, așa cum se numeau membrii școlii înființate de Pitagora în secolul al VI-lea î.Hr, în orașul Crotona din sudul Italiei de azi.
Scoală, denumită, „Semicercul adepților lui Pitagora” era un centru de inițiere, mai degrabă, în marile Mistere ale Antichității, funcționând ca un grup select și secret în stilul masoneriei de mai târziu.
Citește și: De ce trebuie să învățăm matematica. Cum te va ajuta în viitor, mai mult decât crezi
Cunoștințele dobândite aici se transmiteau mai departe, iar majoritatea decoperirilor îi erau atribuite chiar lui Pitagora, indiferent de proveniența lor adevărată.
„Un motiv pentru raritatea surselor pitagoreice originale este faptul că adepții săi informațiile de la o generație la alta pe cale orală, dat fiind că materialele folosite pentru scriere erau limitate.
Mai mult, din respect pentru liderul lor, multe dintre descoperirile făcute de pitagoreici i-au fost atribuite lui Pitagora însuși: acesta ar fi și cazul „teoremei lui Pitagora””, a mai explicat Ratner.
Chiar dacă Pitagora n-a descoperit teorema ce-i poartă numele, el va fi asociat cu aceasta încă multe mii de ani de-acum încolo sau atâta vreme cât științele matematice vor exista pe Pământ.